Costumul popular bărbătesc se remarcă prin modelul cusăturii, prin simplitatea și sobrietatea lui. În timp ce costumul femeii trebuie să epateze din punct de vedere estetic, cel al bărbatului, trebuie să îndeplinească aspecte mai degrabă practice decât estetice. De aceea, variațiunile pe care le întâlnim la costumele pentru bărbați în funcție de regiune sunt foarte discrete. Astfel, variantele tipologice în funcție de regiune sunt minore, costumul pentru bărbați, fiind format din câteva elemente principale, care, în funcție de zonă sau de anotimp, pot avea și câteva accesorii.

Lucrat cu atenție de mâna femeii, din materiale naturale, costumul popular al bărbatului este un motiv de fală pentru acesta, reprezintă haina de sărbătoare purtată la Crăciun, la Paște, la horele duminicale sau alte sărbători religioase, respectate cu sfințenie în peisajul rural românesc.

Elementele componente ale costumului popular bărbătesc sunt cămașa, pantaloni (izmene sau ițari), pălărie sau clop. Iarna, căciula este înlocuită cu o căciulă sau cușmă și apar cizmele cu căpută înaltă.

Acest element are mai multe forme de bază, cămașa tip tunică, cămașa cu platcă, cămașa de mire. Tunica era făcută dintr-o singură bucată, lungă până la genunchi, fără cusătură pe umeri. Pentru sărbători, mânecile, gulerul, piepții și poalele erau brodate. Inițial, această cămașă era confecționată din cânepă, dar acest material tradițional a lăsat locul bumbacului.

Cel de-al doilea tip, cămașa cu platcă, dublă cu o căptușeală interioară. Ca răspândire, a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea în zona centrală a Moldovei, fiind caracteristică pentru tineri deoarece, prin linia croielii, se apropia de cămășile orășenești. 

Poate cea mai importantă cămașă din viața unui bărbat era cea de mire pentru realizarea căreia era nevoie de mult timp și chibzuială. Modelele complexe și detaliile încărcate de simbolistică erau dovezile măiestriei femeilor în arta populară a broderiei. De obicei, cămașa de mire era cusută de mâna viitoarei mirese și era oferită cadou de nuntă, alături de un brâu cu modele la fel de speciale.

Izmenele erau pantalonii aproape universali ai bărbatului. Pe timp de vară erau purtate ca atare, în timp ce iarna serveau ca lenjerie de corp.

 Ițarii sunt un tip de pantaloni specifici moldovenilor. Confecționați din țesătură de lână cu bumbac, cu o lungime de aproximativ doi metri, se încrețeau pe picior, de la gleznă până la genunchi. Se purtau atât vara, cât și iarna.

 Specifici pentru iarnă erau bernevicii sau nădrajii. Acești pantaloni erau confecționați din lână groasă și aveau culoarea naturală a lânii.

 La mijlocul secolului al XIX-lea, pantalonii populari bărbătești încep să fie influențați de croiurile și materialele orășenești. Deși tendințele urbane sunt adoptate în cultura rurală autentică, meșteșugul popular nu își pierde din farmec și din semnificațiile profunde pe care le imprimă portului popular.